In cazul in care un cuplu divorteaza si exista copii minori, instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor in acest sens, sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii copiilor minori.
La incredintarea copiilor minori, instanta de judecata are in vedere exclusiv interesul acestora.
In determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori cum ar fi:
Astfel, s-a decis ca, la aprecierea intereselor copiilor, instanta trebuie sa tina seama de intreg complexul de imprejurari privind varsta si sexul copilului, atasamentul acestuia fata de unul sau altul dintre parinti, de posibilitatile materiale si moralitatea parintilor, si, in general, de existenta celor mai prielnice conditii pentru cresterea si educarea minorului.
Deoarece la incredintarea copiilor minori se tine seama exclusiv de interesul acestora, inseamna ca, pe de o parte, instanta trebuie sa decida pentru fiecare dintre copii, si, pe de alta parte, copilul poate fi incredintat chiar parintelui vinovat de divort.
Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa asculte Autoritatea Tutelara si pe copii care au implinit varsta de 10 ani.
Potrivit prevederilor art. 43 din Codul Familiei, parintele caruia i s-a incredintat minorul exercita drepturile si indatoririle parintilor cu privire la persoana copilului, iar celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul, are dreptul sa viziteze copilul la locuinta parintelui caruia acesta i-a fost incredintat, sa se intereseze de situatia lui scolara, sa petreaca impreuna cu el anumite zile si perioade din vacantele scolare, dupa un program de vizitare stabilit.
Uneori, ca o masura de exceptie, instanta de judecata poate incredinta copii unor rude ori altor persoane sau unor institutii de ocrotire. Pentru a se lua aceasta masura, parintii nu trebuie sa fie decazuti din drepturile parintesti, ci este suficient sa existe unele date din care sa rezulte ca acestia nu se ocupa de ingrijirea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului minor.
Masurile de incredintarea a copilului minor nu au un caracter definitiv. Ele se pot schimba cand se schimba conditiile care au dus la luarea lor, tocmai in ideea ca interesul minorului este urmarit personal.
Schimbarea incredintarii minorului se produce la cererea parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul. Ea se poate produce si la cererea minorului care a implinit varsta de 14 ani, la cererea Autoritatii Tutelare sau a unei institutii de ocrotire.